Reiki

Terapii complementare si alternative, medicina integrativa, psihologie

logo
                        

rReiki este o tehnică holistică neinvazivă ce permite receptarea şi transmisia energiei vitale naturale. Această carte exhaustivă conţine tot ce trebuie să ştii despre acest subiect, inclusiv informaţii referitoare la istoria şi dezvoltarea acestui sistem, o privire de ansamblu aruncată diferitelor şcoli şi tradiţii de Reiki, instrucţiuni pas cu pas pentru aplicarea exerciţiilor de manipulare a energiei şi a celor terapeutice, precum şi poziţiile cu mâna pentru cele trei grade ale sistemului Reiki. La toate acestea se adaugă informaţii referitoare la autotratament şi la vindecarea altor persoane, precum şi tratamentele necesare pentru alinarea unei game largi de simptome ale celor mai comune afecţiuni şi probleme emoţionale. Dacă vei citi această carte, nu vei mai avea vreodată nevoie de un alt ghid pentru a practica Reiki.


 

Reiki este o practică extrem de personală. Experienţa ta legată de Reiki nu va fi identică cu a mea. Dacă ai învăţat deja să practici Reiki, este posibil ca metodele învăţate să fie diferite de cele descrise în această carte. Şi totuşi, cu toţii practicăm folosirea aceleiaşi energii universale cunoscute sub numele de Reiki. După părerea mea, aceste diferenţe pot întări comunitatea Reiki, atât timp cât vom rămâne deschişi în faţa ideii că există mai multe modalităţi de a utiliza această energie universală, dar că fundamentul sistemului este acelaşi şi că putem învăţa cu toţii unii de la ceilalţi.


Fiecare om trăieşte o experienţă unică legată de Reiki, dar cu toţii ne folosim de aceeaşi energie universală.

Personal, practic Reiki de 16 ani, şi mă simt profund recunoscătoare pentru că l-am descoperit, sau pentru că el m-a descoperit pe mine, precum şi pentru schimbările pe care le-a produs în viaţa mea şi oportunităţile pe care mi le-a furnizat de a fi de folos altor oameni minunaţi. De aceea, consider o plăcere şi o onoare să pot scrie această carte, împărtăşindu-mi cunoaşterea şi experienţele cu cititorii mei. Mă simt la fel de recunoscătoare celorlalţi oameni care s-au dedicat cercetării şi amplificării înţelegerii noastre legate de Reiki şi promovării acestui sistem terapeutic incredibil, a cărui frumuseţe constă în primul rând în simplitatea sa. Din punctul meu de vedere, Reiki este o întruchipare a principiului „mai puţin înseamnă mai mult.”

Nu voi insista foarte mult asupra regulilor şi tradiţiilor, cărora nu le acord o importanţă foarte mare. Personal, am fost iniţiată în primele două grade de instructori ai tradiţiei Usui Shiki Ryoho, dar când am simţit impulsul de a a-mi lua şi gradul al treilea, m-am simţit atrasă de învăţăturile lui Diane Stein. Neputând-o contacta personal, am intrat în legătură cu o adeptă a ei, care mi-a făcut acordajele necesare. Le sunt recunoscătoare amândurora. Prin urmare, nu mă consider o maestră sau o practicantă a unei tradiţii particulare, fapt care se regăseşte în stilul acestei cărţi. Ceea ce mi se pare cu adevărat important este energia Reiki propriu-zisă şi intenţia noastră de a o folosi în beneficiul nostru şi al altora. Acesta este principalul mesaj al cărţii de faţă, care ne uneşte pe toţi, indiferent din ce tradiţie facem parte.

Despre această carte

Această carte descrie o modalitate de folosire a energiei prin aplicarea sistemului Reiki. Unii se vor simţi atraşi de această tehnică şi vor dori să o integreze în practica lor spirituală personală, în timp ce alţii vor fi interesaţi mai degrabă de aspectele terapeutice ale sistemului. Există tot atâtea căi către iluminare câţi oameni sunt pe pământ. Reiki este o astfel de cale şi fiecare om care o practică o va parcurge în maniera sa personală. Un lucru rămâne însă sigur: oricine va practica Reiki va avea un acces nelimitat la forţa vitală universală pentru a se vindeca, devenind inclusiv un canal de transmisie al acestei energii către alte persoane.

Cartea îşi propune să fie cât mai cuprinzătoare cu putinţă, oferind în acest scop cât mai multe informaţii. În această direcţie, am încercat să rămân obiectivă şi să prezint Reiki într-o manieră care să mulţumească toate şcolile şi tradiţiile. Speranţa mea este că această carte le va fi utilă în egală măsură celor care nu au mai practicat până acum Reiki şi celor care sunt practicanţi cu experienţă.


Reiki ne oferă un acces nelimitat la forţa universală a vieţii, cu ajutorul căreia ne putem vindeca pe noi înşine, dar şi pe alţii.

 

Originile Reiki

Energia

Universul este alcătuit din energie. Tot ce există este alcătuit din energie. Energia din care este creat corpul tău este identică cu cea din care este creat un munte. Poate ţi se pare de neînţeles că un obiect inert (lipsit de viaţă) şi neschimbător are aceeaşi sursă ca şi o plantă vie, care creşte şi se dezvoltă constant, dar care rămâne foarte fragilă. Această energie comună unifică întregul univers.

Forţa universală a vieţii

Conceptul de forţă universală a vieţii apare în numeroase tradiţii orientale. În medicina ayurvedică indiană şi în yoga ea este numită prana; în medicina chineză tradiţională, bazată pe taoism, este numită chi sau qi, cuvânt care a devenit ki în japoneză. În tradiţia creştină, mulţi consideră că referinţele la Lumină fac trimitere la acelaşi concept. Mantak Chia scrie în cartea sa, Trezeşte-ţi lumina vindecătoare a lui Tao, că această forţă a vieţii poate fi definită ca energie, aer, suflu, vânt şi esenţă vitală. Pe scurt, ea reprezintă energia activă a universului. Atunci când ea dispare dintr-o plantă sau dintr-un corp, acestea devin inerte (lipsite de viaţă).

Deşi alte culturi au acceptat de mult ideea existenţei unei energii sau forţe universale a vieţii care penetrează totul, cultura occidentală continuă să rămână reticentă în faţa acesteia. Pe de o parte, convingerile occidentalilor referitoare la natura universului au fost influenţate de religie, în viziunea căreia oamenii sunt superiori restului creaţiei, iar Dumnezeu sau forţa creatoare trăieşte în afara lumii create. Pe de altă parte, pe măsură ce ştiinţa s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, iar oamenii au început să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu, ei au început să solicite dovezi înainte de a accepta vreo idee.

În ultimii 50 de ani, fizicienii au investigat materia şi au ajuns la concluzia că la baza tuturor formelor create stă energia. Aceasta vibrează pe frecvenţe diferite, ceea ce explică de ce o piatră este mai solidă şi mai densă decât corpul uman. Ideea că tot ceea ce există derivă din aceeaşi sursă de energie este foarte importantă pentru cei care lucrează cu energia, indiferent dacă aplică Reiki, Tai Chi sau alte tipuri de tehnici energetice. Dacă este adevărat că tot ceea ce există în univers este creat din aceeaşi sursă de energie, înseamnă că toate lucrurile sunt conectate între ele, deopotrivă cele animate şi cele neanimate. Cu alte cuvinte, noi interacţionăm constant unii cu alţii şi ne influenţăm reciproc, ca şi cum am fi un singur corp gigantic.


Una din minunile acestei lumi este faptul că tot ceea ce există este creat din aceeaşi sursă de energie sau forţă universală a vieţii: copacii, munţii, oceanele, maşinăriile şi fiinţele umane.

Lucrul cu energia

Deşi energia universului este nelimitată, în creaturile vii ea este limitată. Adepţii chinezi ai Chi Kung (sau Qigong) cred că noi ne naştem cu o abundenţă de energie. Atunci când suntem tineri, noi ne putem realimenta cu uşurinţă rezervele de energie, dar pe măsură ce îmbătrânim ne vine tot mai greu să înlocuim energia folosită. În consecinţă, devenim din ce în ce mai secătuiţi şi mai bolnavi, nemaifiind capabili să trăim pe măsura potenţialului nostru real.

Lucrul cu energia pentru a anihila (sau cel puţin pentru a reduce) acest efect apare în multe practici. Spre exemplu, teoria Chi Kung afirmă că prin practicarea unei suite de mişcări noi putem cultiva energia şi ne putem întoarce la starea de echilibru. În yoga, practicile respiratorii numite pranayama produc acelaşi rezultat. În cazul Reiki, energia este preluată de la univers şi transmisă prin palme pentru reechilibrarea forţei vitale a organismului. Această stare de echilibru ne ajută să ne bucurăm mai mult de viaţă, să ne găsim mulţumirea şi să sesizăm conexiunile cu tot ceea ce ne înconjoară.

Aşadar, practicile fizice şi mentale care ne învaţă cum să lucrăm cu energia şi să ne vindecăm astfel viaţa (inclusiv viaţa altor persoane) se găsesc în tradiţiile spirituale ale taoismului, budismului şi hinduismului. Este paradoxal faptul că deşi Iisus este considerat de foarte mulţi oameni (şi nu numai de către creştini) cel mai mare vindecător care a trăit vreodată pe pământ, timp de aproape 2000 de ani nimeni nu a ascultat ce a avut de spus acesta despre procesul de vindecare, toată lumea fiind convinsă că acesta a fost un dar divin pe care l-a avut numai el. În realitate, Iisus a spus limpede atunci când şi-a botezat apostolii cu Sfântul Duh (proces care seamănă în mod remarcabil cu acordajele energetice aplicate în practica Reiki) că orice om poate vindeca la fel ca şi el.

Trebuie să precizăm că lucrul cu energia nu are nimic de-a face cu credinţa în Dumnezeu sau într-o religie anumită, ci doar cu dorinţa sinceră de a-ţi îmbunătăţi viaţa din toate punctele de vedere. El poate fi combinat cu practica spirituală sau poate deveni în sine o astfel de practică.


Starea de echilibru descrisă de simbolul yin-yang ne permite să ne trăim viaţa plenar.

Un exerciţiu energetic de bază

Dacă nu ai mai lucrat niciodată cu energia sau dacă îţi doreşti să experimentezi realitatea acesteia, iată o modalitate foarte simplă de a o percepe şi de a lucra cu ea.

1. Ridică-ţi mâinile în faţă, la înălţimea ochilor, cu palmele faţă în faţă, la circa 30 cm distanţă.

2. Apropie lent palmele până când acestea ajung la 15 cm distanţă una de cealaltă, apoi distanţează-le din nou.

3. Repetă acest proces de mai multe ori, până când ajungi să simţi acumularea de energie între palme. Atunci când apropii palmele, ar trebui să simţi o rezistenţă generată de energia acumulată între ele.

Reiki şi tradiţia orientală

Originile Reiki au rădăcini adânci în tradiţiile orientale, de la budism şi până la artele marţiale. Reiki reprezintă o distilare a filozofiilor acestor tradiţii într-o practică unică.

Cum a apărut Reiki

Originile Reiki sunt complexe. Într-un fel, am putea spune că el reprezintă un sistem în egală măsură străvechi şi modern. Este modern în sensul că nu s-a dezvoltat decât în ultima sută de ani, şi străvechi în sensul că originile sale par să fie o varietate de filozofii centrate pe spirit vechi de mii de ani, precum Ayurveda, filozofia chineză (îndeosebi budismul), Shinto şi Shugendô (vezi paginile 18-21).

Sistemul Reiki a fost creat în Japonia de Mikao Usui, care a fost influenţat de mai multe tradiţii. Ulterior, el a ajuns în Occident, unde a continuat să evolueze. Sistemul japonez s-a dezvoltat la rândul lui, dar într-o altă direcţie. Recent, occidentalii au „redescoperit” sistemul japonez Reiki, astfel încât gama practicilor Reiki este destul de diversă. În această secţiune vom încerca să lămurim această evoluţie relativ complicată a sistemului.

Ce înseamnă „Reiki”?

Îţi propun să analizăm puţin cuvântul Reiki. Primele cărţi în limba engleză despre Reiki au tradus cele două pictograme japoneze (Kanji) ce reprezintă cuvântul prin „energia universală a vieţii.” Rei a fost tradus prin „spiritul transcendent universal sau esenţa nemărginită”, iar Ki prin „energia sau forţa vieţii”, cuvânt echivalent cu chi sau prana. O traducere mai corectă pare să fie „energie sacră”, cuvântul fiind de fapt o referire respectuoasă la Ki. Reiki nu este o energie separată de Ki-ul elementar şi universal, ci este chiar acesta.

Rădăcinile japoneze

Deşi există numeroase variante ale practicii originale Reiki, sistemul îşi trage cu siguranţă rădăcinile din Japonia. Energia pe care o foloseşte el este însă universală, fiind comună multor sisteme care lucrează cu energia. Cu alte cuvinte, Reiki nu reprezintă o energie specială sau diferită. Sistemul său de lucru este însă unic. Pentru a înţelege originile sale, trebuie să analizăm convingerile şi filozofiile tradiţionale care l-au influenţat pe creatorul său, Mikao Usui, şi cum a creat el această practică într-o Japonie aflată în schimbări rapide.


Pictograma japoneză (Kanji) a cuvântului Reiki poate fi tradusă prin „energie sacră.” Ki reprezintă energia elementară a universului şi nu există nicio altă energie separată de ea.

Convingeri şi sisteme tradiţionale

Medicina chineză tradiţională este cunoscută din antichitatea îndepărtată, din epoca Tratatului Clasic de Medicină Internă al Împăratului Galben, scris între 2697-2598 î.Ch. În mod similar, principiile Ayurvedei – „ştiinţa vieţii” – au fost descoperite din perioada vedică a Indiei, care datează din epoca dintre primele două milenii î.Ch. Considerată de mulţi o revelaţie divină a Domnului Brahma, filozofia şi metodele Ayurvedei sunt descrise în două texte principale: Charaka Samhita şi Sushruta Samhita. La fel ca şi medicina chineză tradiţională, Ayurveda este aplicată pe larg în zilele noastre, la fel cum era cu mii de ani în urmă. Avându-şi rădăcinile în filozofiile spirituale ale taoismului şi hinduismului, cele două sisteme tratează starea de sănătate a corpului dintr-o perspectivă energetică, oferind o varietate de tehnici pentru restabilirea echilibrului energetic al acestuia.

În Japonia antică, cele trei influenţe majore asupra vieţii spirituale a oamenilor au fost budismul, Shinto şi Shugendô.

Budismul japonez

Practicile budiste variază în funcţie de cele două sisteme: Theravada şi Mahayana. Toate cultele budiste japoneze derivă din sistemul Mahayana. Deşi se bazează pe scripturi diferite, ele împărtăşesc de multe ori practici comune, cum ar fi repetiţia mantra-elor într-o manieră disciplinată sau respectarea anumitor precepte, care îl ajută pe practicant să îşi reveleze gradual cunoaşterea interioară.

Budismul Tendai a fost adus în Japonia de un călugăr chinez, în secolul VIII e.n. La început nu a fost foarte popular, dar a început să înflorească sub patronajul împăratului, ajungând să fie principala formă de budism practicată de clasele superioare din Japonia o lungă perioadă de timp. Doctrinele sale se bazează pe Lotus-sutra, care este inclusiv principala scriptură a budismului Nichiren Shoshu, practicat astăzi în întreaga lume.

La fel ca multe alte religii, budismul Tendai include o tradiţie ezoterică practicată doar de un grup mic de adepţi, cum ar fi călugării, fiind în general inaccesibilă majorităţii credincioşilor. Această tradiţie din sistemul Tendai este numită Mikkyô, care înseamnă „învăţături secrete.” Acestea sunt transmise în linie directă, ceea ce înseamnă că pe lângă învăţături şi practici, adeptul Mikkyô trebuie să primească inclusiv Kanj ¯o. Este vorba de o iniţiere primită de la un maestru al disciplinei Mikkyô, prin care acesta îi transmite direct discipolului o anumită putere.


Budismul Tendai a fost una din cele mai populare forme de budism în rândul claselor superioare japoneze.

Shinto

Cuvântul shinto poate fi tradus prin „calea zeilor.” Aceasta este religia originală a Japoniei. Ea prezintă similitudini cu sistemele de convingeri ale altor culturi indigene, cum ar fi aborigenii şi nativii americani. Nu are un fondator şi texte sacre, iar preoţimea este foarte puţin organizată. Shinto este un amestec curios de adoraţie a naturii, tehnici de divinaţie, şamanism şi venerarea lui Kami, spirite şi zei în acelaşi timp.


Adorarea naturii şi a Kami avea loc în templele şintoiste şi a fost folosită pentru cultivarea unităţii în timpul revoluţiei culturale din secolul XIX.

Potrivit legendelor despre creaţie ale Shinto, un cuplu divin a dat naştere insulelor japoneze, iar fiica celor doi, Amaterasu Omikami, a dat naştere familiei imperiale. De aceea, împăratul este considerat un zeu în viaţă. El a fost forţat de guvernul american abia la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial să renunţe oficial la divinitatea sa.

Kami şintoişti sunt foarte diferiţi de divinităţile altor religii. Ei sunt spirite ale naturii, care coexistă cu Amaterasu, Zeiţa Soarelui. Diferite zone au Kami păzitori. La fel şi familiile. Forţele creatoare abstracte fac de asemenea parte integrantă din această categorie a Kami. Practicile shinto au ca scop venerarea acestor spirite, astfel încât să fie fericite. Arta origami îşi are originea în şintoism, fiind încă vizibilă în multe temple şintoiste. Din respect pentru cei trei Kami care şi-au dat viaţa pentru a produce hârtia origami, aceasta nu este ruptă niciodată.

După Restaurarea Meiji, Shinto a devenit religia de stat în Japonia, în anul 1868. Combinarea şintoismului cu budismul a fost interzisă, în încercarea de a purifica Shinto de toate elementele nejaponeze. Shinto era considerat o forţă unificatoare, într-o epocă în care ţara trecea printr-o perioadă de schimbări majore, iar influenţele străine ar fi destabilizat puritatea culturii japoneze.

Shugendô

Pe scurt, Shugendô a fost o metodă de dezvoltare a puterilor spirituale ce combina elemente din şintoism, şamanism şi budism. Deşi nu mai este practicată în forma ei pură, rămăşiţe din Shugendô mai pot fi găsite în budismul Tendai şi în cultura japoneză, îndeosebi în venerarea locurilor sacre, mai ales a munţilor.

Unii numesc Shugendô „budismul munţilor”, întrucât călugării care îl practicau erau numiţi yamabushi, „cei care dorm în munţi.” Fondat de En no Gyôja în jurul anului 666 e.n., Shugendô a fost o practică extrem de ascetică, adepţii săi petrecând ani de zile izolaţi în munţi, unde îşi cultivau puterile magice de a vindeca.

Orice om care intra pe calea Shugendô trebuia să renunţe la viaţa de zi cu zi, retrăgându-se pe un munte izolat. Trebuia de asemenea să ţină posturi extreme, inclusiv să urmeze o dietă exclusivă cu ace de brad, şi să se supună anumitor încercări fizice, cum ar fi duşurile în apa rece ca gheaţa a cascadelor de munte perioade lungi de timp. În plus, trebuia să memoreze sutra-e budiste şi să repete continuu mantra-e preluate din acestea. La fel ca în cazul Budismului Tendai, Lotus Sutra era principalul text pe care era bazată practica Shugendô.

Mikao Usui şi Japonia secolului al XIX-lea

uPărintele sistemului Reiki, Mikao Usui, s-a născut în anul 1865, la începutul Restaurării Meiji din Japonia. În ultimii 200 de ani Japonia a fost izolată de restul lumii. Străinii, şi îndeosebi misionarii creştini, erau izgoniţi, iar ţara era condusă de războinicii samurai.

Cel care a pus capăt acestei perioade de izolare care a durat două secole a fost comodorul Matthew Perry, a cărui forţă militară superioară i-a permis să negocieze un tratat cu japonezii care le permitea americanilor să facă comerţ cu Japonia. Celelalte ţări occidentale au urmat rapid exemplul americanilor, iar societatea japoneză a intrat într-un proces de schimbări rapide, acceptând diferite influenţe străine. Ţara şi-a început astfel ascensiunea, devenind în scurt timp una dintre principalele naţiuni industriale ale lumii.

Destrămarea societăţii tradiţionale

Înaintea acestei revoluţii sociale, culturale şi economice, majoritatea japonezilor aveau un sistem de convingeri bazat pe diferite elemente ale religiei indigene, şintoism şi elemente preluate din budism şi taoism de la ţara vecină, China. Când Japonia s-a deschis în faţa Occidentului, iar japonezii au început să călătorească, mai mult pentru afaceri şi educaţie decât din plăcere, societatea tradiţională japoneză – mai formalistă şi mai rigidă decât oricare alta din Europa sau America, a început să se destrame.

Odată cu colapsul gradual al acestei culturi, şi implicit al regulilor vieţii de zi cu zi (care rămăseseră neschimbate de secole), numeroşi japonezi au început să simtă teama ce însoţeşte de regulă schimbările radicale. Spre exemplu, în zonele rurale, în care oamenii depindeau frecvent de urmaşii lor, pentru a-i ajuta să cultive pământul, nu mai exista certitudinea că aceştia vor urma calea trasată pentru ei de părinţii lor.

Nevoia unui sistem spiritual

Datorită acestei incertitudini, numeroşi japonezi au căutat în religie elemente care să îi ajute să facă faţă acestei alienări în creştere. Nu este exclus ca tocmai această nevoie a societăţii japoneze de a găsi un punct de sprijin să îl fi inspirat pe Usui să conceapă un sistem de dezvoltare spirituală accesibil tuturor oamenilor. El nu a lansat însă o nouă religie, ci sistemul Reiki.


Mikao Usui s-a născut într-o epocă a marilor schimbări în Japonia, care a ieşit astfel dintr-o eră a izolării ce a durat 200 de ani.

Viaţa lui Mikao Usui

Până acum câţiva ani nu se ştia aproape nimic despre viaţa lui Mikao Usui. La ora actuală se ştiu ceva mai multe lucruri despre el, graţie descoperirii plăcii sale memoriale. Aceasta a fost ridicată de câţiva adepţi pe mormântul său din templul budist saihôji din Tokyo. Textul a fost tradus în limba engleză de maestrul Reiki japonez Hyakuten Inamoto. În plus, notele personale ale lui Usui au fost traduse recent, deşi nu sunt încă suficient de cunoscute. Alte informaţii despre viaţa şi învăţăturile sale au fost oferite de primii săi adepţi, deşi nu au mai rămas foarte mulţi în viaţă, căci Usui a murit în anul 1926, din cauza unui atac cerebral în timp ce călătorea prin Japonia.

Copilăria

Mikao Usui s-a născut pe 15 august 1865 într-un sat numit astăzi Miyamo cho, în Prefectura Gifu. Familia lui era alcătuită din samurai Hatamoto, având un rang înalt în cadrul sistemului de samurai. Potrivit sanctuarului familiei, se ştie că Mikao a avut două fraţi şi o soră. În copilărie, el a studiat cu călugări budişti Tendai, precum şi artele marţiale, lucru firesc pentru un copil din clasa sa socială.

Studiile şi cariera

Placa memorială de pe mormântul său ne spune că Usui a fost un student foarte bun şi un cititor avid. Era interesat de tot ce ţinea de medicină, istorie şi psihologie, dar şi de artele ezoterice ale divinaţiei şi incantaţiei. A călătorit în Europa şi America, şi a studiat în China. Cariera sa a inclus un post de secretar privat al unui politican japonez care a devenit primar al capitalei Tokyo. Potrivit aceloraşi informaţii, deşi a avut capacităţi academice de excepţie, nu a reuşit să avanseze în plan social, având dificultăţi care nu sunt precizate în text. Totuşi, în pofida acestora, Usui nu şi-a pierdut nicio clipă curajul şi voinţa de a merge mai departe şi de a-şi împlini destinul.

Viaţa de familie

Usui s-a însurat cu o femeie pe nume Sadako Suzuki. Cuplul a avut doi copii: un fiu pe nume Fuji şi o fiică pe nume Toshiko. Din păcate, niciunul nu a trăit foarte mult. Fata a murit în anul 1935 la vârsta de 22 de ani, iar băiatul în 1946 la vârsta de 38 de ani. Deşi era căsătorit, Usui a devenit preot Tendai. Acest cult budist le permitea membrilor săi să ducă o viaţă de familie. În rest nu se ştie aproape nimic despre viaţa personală a lui Usui. Din fericire, notele sale şi mărturiile adepţilor săi ne spun ceva mai multe despre viaţa sa spirituală şi despre elementele care l-au influenţat, conducând la crearea sistemului Reiki.

„Universul este una cu mine, iar eu sunt una cu universul. Universul există în mine, iar eu exist în univers. Lumina există în mine, iar eu exist în lumină.”

Mikao Usui, citat de Hiroshi Doi în Iyashino Gendai Reiki-ho


Blazonul familiei Chiba de sub piatra funerară a lui Mikao Usui arată că acesta aparţinea uneia din cele mai faimoase familii de samurai.

Elementele care l-au influenţat pe Mikao Usui

Mikao Usui, cunoscut sub numele de Usui sensen în Japonia, a creat sistemul Reiki pentru a le oferi oamenilor o metodă simplă de reconectare cu spiritualitatea lor înnăscută, într-o Japonie în care valorile societăţii tradiţionale începuseră să se destrame (vezi paginile 20-21). Intenţia sa iniţială nu a fost în niciun caz aceea de a crea un sistem terapeutic care să devină faimos la scară mondială. Vindecarea cu mâinile nu reprezenta decât un aspect marginal al ideilor sale originale, influenţate în mare măsură de diferite tradiţii şi filozofii tradiţionale.

Marea realizare a lui Mikao Usui a constat în extragerea anumitor elemente de sinteză din aceste tradiţii (din care unele necesitau 20 de ani de practică pentru a ajunge la măiestrie) şi în crearea unui sistem de folosire a Reiki accesibil tuturor oamenilor. Se pare de asemenea că Usui nu şi-a propus să creeze şi să predea un sistem de vindecare, ci unul holistic, care să îl poată conduce pe practicant la iluminare fără constrângerile religiei organizate.

Budismul Tendai

Familia lui Mikao Usui aparţinea cultului budismului Tendai (vezi pagina 24), iar tânărul Mikao a fost educat în templul Tendai local. Mai târziu, el a devenit preot Tendai, fapt care confirmă ataşamentul său faţă de această formă a budismului.

Odată devenit preot, este aproape sigur că Usui a fost iniţiat în practicile ezoterice sau „secrete” ale Mikkyô. Învăţăturile legate de vindecare au fost adăugate mai târziu acestor învăţături, alături de anumite elemente din şintoism, cum ar fi practicile spirituale asociate cu munţii sacri. Aşa s-a născut tradiţia ezoterică japoneză în care a fost educat Mikao Usui. În aceste condiţii, nu este de mirare că el a primit viziunea supremă a sistemului Reiki pe Muntele Kurama, un loc legendar în această tradiţie.

Practicile exoterice (din viaţa de zi cu zi) ale sistemului Tendai, pe care Usui le cunoştea de asemenea, foloseau mantra-e şi mudra-e (poziţii simbolice ale mâinilor şi corpului), alături de alte tehnici de adoraţie. Usui a încorporat aceste elemente în sistemul său Reiki. Dacă ţinem seama de viziunea sa asupra transmiterii directe (de la maestru la discipol) a iniţierii şi acordajelor, de învăţăturile sale referitoare la vindecare şi de folosirea mantra-elor şi mudra-elor, pare evident că Usui a aplicat această formă de budism ca fundament al sistemului său Reiki şi că şi-a propus să permită accesul unui număr mai mare de oameni la aceste tehnici secrete.

Înţelegerea relevanţei acestei forme de budism adusă în Japonia din China este aşadar importantă pentru a realiza că practica Reiki înseamnă mult mai mult decât un sistem de vindecare cu mâinile. Una din convingerile budismului este că orice om deţine o cunoaştere înnăscută şi completă a naturii sale divine. Din păcate, noi am uitat de această cunoaştere şi nu mai suntem conştienţi de natura noastră de Buddha. Mai mult, orice om poate deveni un Bodhisattva, adică o fiinţă iluminată, în timpul acestei existenţe terestre, ajutându-i apoi pe alţii să realizeze acelaşi lucru.


Mantra-ele şi mudra-ele din budismul Tendai apar inclusiv în sistemul Reiki al lui Usui.

Şintoismul

Dat fiind că a crescut în Japonia, Usui nu avea cum să evite influenţa şintoismului (vezi pagina 20). Acesta nu reprezintă atât o religie cât un mod de viaţă care consideră că toate aspectele mediului sunt impregnate cu spirite sau zeităţi numite Kami. După toate aparenţele, Usui a adaptat la sistemul Reiki principalele concepte din şintoism, potrivit cărora fiecare obiect neanimat sau fiinţă are un „spirit”, iar contactul cu natura ne apropie de sursa creaţiei. În plus, este posibil ca absenţa scripturilor sau textelor scrise în şintoism să îl fi inspirat pe Usui să adopte acelaşi gen de flexibilitate la sistemul său.

Absenţa influenţei creştine

Deşi se ştie că Usui era familiarizat cu scripturile creştine, se pare că el nu a adoptat niciodată preceptele acestei religii, nefiind influenţat de ele, cel puţin, nu în maniera sugerată de povestea relatată de Hawayo Takata (vezi paginile 40-43). Cu siguranţă, toate influenţele care au condus la naşterea sistemului Reiki au fost japoneze.

Shugendô

Usui a fost de asemenea influenţat de o formă a budismului numită Shugendô (vezi pagina 21). Una din practicile principale ale acestui cult spiritual era retragerea în munţi. Viziunea maestrului asupra sistemului Reiki s-a născut în timpul unei astfel de retrageri. Muntele Kurama este unul din munţii sacri în Shugendô. Aici s-a retras Mikao Usui. El a postit şi a creat aici sistemul Reiki. Placa sa memorială afirmă că el a primit „inspiraţia divină” pe munte, deşi cercetările de dată recentă arată că această inspiraţie nu i-a parvenit chiar în forma descrisă în legenda răspândită în Occident de Hawayo Takata (vezi paginile 40-43).

Shugendô include două elemente cheie încorporate în Reiki: aplicarea palmelor pe corp pentru vindecare şi repetiţia mantra-elor. În Occident, mantra-ele nu sunt aplicate în practica Reiki, dar la ora actuală devine din ce în ce mai evident că intenţia lui Usui a fost ca cele cinci principii sau precepte spirituale (vezi paginile 60-61) să fie aplicate în acest fel, căci repetarea regulată facilitează integrarea lor în viaţa de zi cu zi şi conferă focalizare.


Muntele Kurama era considerat sacru de budismul Shugendô (în cadrul căruia adepţii se retrăgeau în munţi). Aici şi-a formulat Usui sistemul Reiki.

Artele marţiale

Împreună cu educaţia primită ca samurai, antrenamentul lui Usui în artele marţiale trebuie să fi adăugat o dimensiune nouă (chiar dacă nu foarte evidentă pentru gândirea occidentală) înţelegerii sale referitoare la felul în care operează energia, căci în forma lor tradiţională, aproape toate artele marţiale includ elemente nefizice. Toţi copii samurailor erau învăţaţi artele marţiale, de la cele mai fragede vârste. Dacă s-ar fi născut într-o familie de ţărani, Usui nu ar fi putut integra aceste influenţe în sistemul său. De fapt, ce elemente noi poate aduce o artă asociată de mulţi mai degrabă cu disciplina fizică şi cu tehnicile de luptă decât cu vindecarea sau cu artele spirituale?

Usui s-a antrenat în arta numită Aiki Jujutsu, care i-a fost predată chiar de fondatorul acesteia, Takeda Sokaku, spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Takeda a creat această variantă a artelor marţiale sintetizând practicile acumulate de familia sa de-a lungul multor secole şi s-a decis să o popularizeze inclusiv în afara familiei. Unul din adepţii cei mai iluştri ai lui Takeda a fost Ueshiba Morihei, cel care avea să fondeze mai târziu sistemul Aikido.

Aiki este alcătuită în principal din mai multe mişcări fizice, fiind descrisă ca „o metodă ce îi permite adeptului să îşi domine mental adversarul cu o simplă privire şi să câştige fără să se lupte.” Practica Aiki presupune însă învăţarea unor tehnici de armonizare a energiei Ki într-o manieră care să îi inducă adeptului o stare de calm, ajutându-l să experimenteze mai mult autocontrol şi să îşi folosească puterea voinţei astfel încât să îşi îmbunătăţească viaţa de zi cu zi. Potrivit primilor adepţi ai lui Usui cu care cercetătorii au putut discuta, maestrul a inclus într-adevăr elemente din artele marţiale la începutul învăţăturilor sale.

Se ştie de asemenea că Mikkyô şi artele marţiale s-au intersectat adeseori în Japonia. Călugării obişnuiau să le predea tehnici de Mikkyô adepţilor artelor marţiale şi chiar ninja (luptători neortodocşi antrenaţi în toate aspectele artelor marţiale, care au devenit foarte populari în ultima vreme în cultura de masă). La rândul lor, ei erau învăţaţi tehnici de arte marţiale. Prin urmare, ideea de a combina aceste două abordări aparent contrastante de lucru cu energia trebuie să li se fi părut firească lui Usui şi contemporanilor săi. Dacă ne gândim că artele marţiale se referă în primul rând la autodisciplină şi la capacitatea de a-ţi învinge adversarul lucrând cu Ki-ul lui, pare logic ca Usui să fi folosit elemente preluate din acestea. Acest lucru indică faptul că intenţia lui a fost ca adepţii Reiki să aplice acelaşi tip de autodisciplină ca şi practicanţii artelor marţiale.


Deşi artele marţiale sunt privite înainte de toate ca nişte discipline fizice, ele îşi învaţă adepţii să îşi armonizeze energia şi să înţeleagă felul în care operează aceasta.

Usui Reiki Ryôhô Gakkai

Usui Reiki Ryôhô Gakkai înseamnă „metoda de vindecare cu ajutorul energiei spirituale a lui Usui.” Este vorba de o societate ai cărei membri au fost la început în principal ofiţeri de marină. Este posibil ca la acea vreme majoritatea celor capabili să adere la o astfel de societate să fi făcut parte din armată. Unii sugerează chiar că faptul că primii membri ai societăţii au fost militari a influenţat aspectele pragmatice, mai puţin ezoterice, ale sistemului, cum ar fi rutina fixă de plasare a palmelor pe corp.

Societatea avea la acea vreme trei nivele de predare: shoden, okuden şi shinpoden, ultimul fiind nivelul maestrului. Fiecare nivel este alcătuit din şase sub-nivele. Pe fiecare din aceste nivele adeptul primeşte informaţii noi. Acest lucru pare să indice un anumit grad de dedicaţie din partea adepţilor, similar celui necesar pentru a progresa de-a lungul nivelelor unei arte marţiale.


Primul lucru pe care îl preda Usui adepţilor săi erau cele cinci principii spirituale, urmate de meditaţie şi de mantra-e.

Interviurile cu primii adepţi ai lui Usui ne-au permis să aflăm că primul lucru pe care îl preda maestrul erau cele cinci principii sau precepte spirituale (vezi paginile 60-61). Mai târziu, el îi învăţa să mediteze şi să aplice mantra-ele, inclusiv Waka japoneză (vezi paginile 90-91). Focalizarea modernă a Reiki asupra lucrului cu palmele nu seamănă prea mult cu ceea ce preda Usui când a fondat Usui Reiki Ryôhô Gakkai în anul 1922. Maestrul nu a adăugat lucrul cu palmele pe corp decât în ultimii ani de dinainte de moartea sa în anul 1926.

Usui Reiki Ryôhô Gakkai continuă să existe în Japonia, dar numărul adepţilor săi este mult mai mic decât în trecut, căci cel de-al Doilea Război Mondial a afectat existenţa acestor societăţi în Japonia. Membrii societăţii le-au împărtăşit occidentalilor o parte din învăţăturile originale, cu menţiunea că în cultura japoneză astfel de învăţături sunt considerate sacre şi nu trebuie împărtăşite într-o manieră lipsită de respect. Prin urmare, este posibil să nu aflăm niciodată toate învăţăturile predate la origini de Usui în Japonia. Pe de altă parte, putem fi absolut siguri că el însuşi ar fi surprins dacă ar afla în ce fel au evoluat învăţăturile sale.

În cartea lor, Arta japoneză Reiki, Bronwen şi Frans Stiene povestesc că în interviurile luate unei călugăriţe budiste Tendai pe nume Suzuki san, o discipolă directă a lui Mikao Usui, aceasta le-a declarat că singurul numitor comun între învăţătura primită de ea şi cea predată la ora actuală în Occident este numele lui Mikao Usui.

Reiki şi tradiţia occidentală

Reiki şi-a făcut apariţia în Occident datorită dedicaţiei unei femei, Hawayo Takata, care a descoperit Reiki la Tokyo în anul 1935 şi a făcut din el menirea sa în viaţă.

Cum a ajuns Reiki în Occident

Chujiro Hayashi s-a născut la Tokyo în anul 1880. După ce şi-a luat diploma de medic şi chirurg, el s-a alăturat Marinei japoneze, iar până în anul 1918 a avansat la rangul de comandant. Când s-a înscris în şcoala lui Mikao Usui în anul 1825, el se retrăsese din Marină. Usui avea să moară peste mai puţin de un an. Hayashi nu s-a înscris singur în şcoala lui Usui, ci însoţit de mai mulţi ofiţeri de marină pensionaţi. Acest mic grup a fost cel care a dus mai departe Usui Reiki Ryôhô Gakkai după moartea maestrului. Hayashi a preferat să meargă însă pe propria sa cale.

La cinci ani după moarta lui Usui, Hayashi s-a desprins de societatea din care făcea parte şi şi-a format propria sa clinică şi şcoală, numită Hayashi Reiki Kenkyu Kai, care înseamnă Societatea Hayashi de Cercetare a Energiei Spirituale. Unele cercetări indică faptul că este posibil ca Usui să îi fi cerut personal lui Hayashi, datorită pregătirii medicale a acestuia, să scrie un ghid despre sistemul de vindecare Reiki, o versiune mai extinsă a propriului său ghid de tratare a diferitor boli. Aproape sigur, Hawayo Takata (vezi paginile 38-39) a folosit ca fundament al învăţăturii sale ghidul lui Hayashi.

Chujiro Hayashi şi Hawayo Takata

Oamenii au început să vină la clinica lui Hayashi pentru a fi trataţi de el şi de adepţii săi. Una din persoanele care au venit la tratament în anul 1935 a fost Hawayo Takata. Iniţial, ea a rămas şase luni la tratament, după care a prelungit perioada cu încă un an, după ce l-a convins pe Hayashi să îi predea sistemul. Iniţial, acesta a fost reticent, căci deşi avea părinţi japonezi, Hawayo era născută în Statele Unite, iar sistemul nu ar fi trebuit să părăsească Japonia (conform „regulilor” nescrise ale culturii japoneze izolate mult timp de Occident şi de tradiţiile misterelor religioase ale acestuia). Mai târziu, Hayashi a ajutat-o pe Hawayo să îşi creeze o clinică în Hawaii, în anul 1938.

Moştenirea lui Chujiro Hayashi a ajuns în Occident prin intermediul lui Hawayo Takata, care a înfiinţat prima clinică de Reiki în exteriorul Japoniei. Dacă nu ar fi fost Hawayo, este posibil ca Reiki să nu fi ajuns niciodată în Occident. Din câte povesteşte Takata, Usui nu l-a numit pe Hayashi ca succesor al său (vezi paginile 40-43). Tot din aceeaşi sursă rezultă că Hayashi s-a sinucis într-adevăr în anul 1940. versiunea lui Takata este că el şi-a autoindus un atac cerebral. Pare mult mai probabil totuşi ca el să fi comis seppuku ritual (tăierea abdomenului cu o sabie), întrucât nu dorea să prindă cel de-al Doilea Război Mondial. Cu această ocazie, el a lăsat pe umerii unei femei singure responsabilitatea de a aduce în Occident Reiki.


Chujiro Hayashi nu numai că a dus mai departe munca lui Usui după moartea maestrului, dar a jucat un rol decisiv în transmiterea acesteia către Occident.

Hawayo Takasha

Născută în Hawaii din părinţi japonezi în anul 1900, destinul lui Hawayo Takata a fost practic acela de a populariza Reiki în întreaga lume. Deşi sistemul predat de ea diferă de învăţăturile iniţiale ale lui Usui, sutele de mii de oameni care practică Reiki în întreaga lume nu ar putea face acest lucru dacă ea nu s-ar fi decis să se întoarcă în Statele Unite după ce a fost pregătită de Chujiro Hayashi.

Hawayo Takata a ajuns la Tokyo în anul 1935 pentru o operaţie. Ea rămăsese văduvă după puţini ani de căsnicie şi suferea de mai multe afecţiuni precum astmul şi pietrele la vezica biliară. Pe când stătea întinsă pe masa de operaţie, ea a auzit o voce care i-a spus că operaţia nu era necesară. După ce a discutat cu chirurgul şi cu un alt medic, ea a ajuns la clinica lui Chujiro Hayashi (vezi paginile 36-37), unde a fost tratată, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătăţit rapid.

Predarea sistemului Reiki


Hawayo Takata şi-a propus să popularizeze Reiki cu hotărâre, dar şi într-o manieră inteligentă, în afara Japoniei, generând un adevărat fenomen la scară mondială.

După perioada de pregătire de la Tokyo, Hawayo s-a întors în Hawaii, unde a înfiinţat o clinică ce a devenit în scurt timp foarte populară. Hayashi a vizitat-o aici, şi se pare că în timpul acestei vizite a ridicat-o la rangul de maestru (vezi paginile 186-197). Hawayo a fost cel de-al 13-lea maestru (şi ultimul) iniţiat de Hayashi. Ea şi-a continuat apoi munca în Hawaii, neaducând Reiki pe continentul american decât prin anii 70.

După ce a început să predea în Statele Unite şi Canada, ea s-a decis să îi înveţe pe alţii cum să predea mai departe sistemul, iniţiind în rangul de maestru prima sa adeptă, pe Virginia Samdahl, în anul 1976. Înainte de moartea ei din anul 1980, Hawayo a iniţiat 21 de maeştri, prin care Reiki a continuat să se răspândească. Ceea ce a urmat a fost o veritabilă explozie la nivel mondial a fenomenului Reiki.

„Occidentalizarea” sistemului Reiki

Informaţiile de ultimă oră referitoare la originile sistemului Reiki ne îndreptăţesc să credem că Hawayo Takata şi-a propus să popularizeze Reiki cu hotărâre, dar şi într-o manieră inteligentă. În acest scop, ea a eliminat multe elemente pur japoneze, îndeosebi cele spirituale derivate din budism, conştientă că occidentalii ar avea dificultăţi în aplicarea acestora. De asemenea, se pare că ea a adaptat în mod deliberat povestea lui Mikao Usui, dându-i conotaţii creştine (vezi paginile 40-43), din aceleaşi considerente. Din câte povestesc adepţii ei, ea era o povestitoare înnăscută, căreia îi plăcea să adapteze adevărul la condiţiile epocii în care trăia.

Povestea lui Takata despre Mikao Usui

Doresc să redau aici povestea descoperirii sistemului Reiki aşa cum a fost povestită ea de Hawayo Takata deoarece aceasta este versiunea pe care o cunosc cei mai mulţi dintre oameni. Este interesant însă să comparăm această poveste cu informaţiile de ultimă oră şi să remarcăm inteligenţa cu care Hawayo Takata a reuşit să creeze un basm ce combina adevărul cu magia şi imaginaţia pură, pe care l-am putea compara cu legenda despre căutarea Sfântului Graal.

La cursurile de Reiki, povestea este relatată de maestru, întrucât face parte integrantă din tradiţia orală, încurajată de Takata. De aceea, povestea nu este spusă niciodată la fel, căci fiecare maestru insistă asupra anumitor elemente, în detrimentul altora.

Când am auzit pentru prima dată povestea, am considerat-o un basm ce combină realitatea istorică cu anumite elemente spirituale simbolice. La ora actuală ştiu cu siguranţă că aşa-zisa „realitate” istorică nu a fost adevărată. Mikao Usui nu a fost niciodată un învăţător creştin, şi nici medic. Această deraiere de la adevărul istoric nu mă deranjează însă, considerând-o un instrument necesar pentru epoca respectivă. Spre exemplu, titlul de „medic” i-a conferit lui Usui în Occident un respect similar cu cel acordat în Japonia titlului de „sensei.” Takata a înţeles foarte bine că respectul acordat titlului de „sensei” nu avea să însemne nimic pentru occidentali, spre deosebire de titlul de „medic.”

Ceea ce urmează este varianta prescurtată a poveştii originale transmise de Hawayo Takata prin intermediul lui Usui shiki Ryôhô.

Povestea descoperirii sistemului Reiki

Dr. Usui a fost profesor la colegiul creştin din Tokyo. Într-o zi, studenţii l-au întrebat dacă credea într-adevăr în Biblie. El le-a răspuns că da. Atunci, studenţii l-au întrebat cum putea explica miracolele vindecătoare ale lui Iisus. Dr. Usui nu le-a putut explica, aşa că şi-a propus să afle adevărul în această privinţă.

În acest scop, el a plecat în Occident, căci aici era practicat cel mai intensiv creştinismul. Dr. Usui a studiat la colegiul teologic din Chicago, dar nu a găsit răspunsurile dorite. Cu această ocazie, el a învăţat însă sanscrita, limba scripturilor antice ale Indiei şi Tibetului.


În versiunea lui Takata asupra poveştii lui Usui, acesta a fost inspirat de vindecările făcute de Iisus să descopere misterul procesului de vindecare.

S-a întors apoi în Japonia şi a vizitat diferite mânăstiri budiste, convins că ar putea afla răspunsurile dorite studiind Lotus Sutra. Călugării pe care i-a întâlnit nu erau însă interesaţi de vindecarea corpului fizic, fiind focalizaţi exclusiv asupra vindecării spiritului. În sfârşit, a ajuns la o mânăstire zen, unde stareţul a fost de acord că trupul fizic poate fi vindecat, lucru pe care l-a făcut chiar Buddha. Din păcate, i-a spus el, această cunoaştere s-a pierdut de mult. Încurajat de răspunsul stareţului, dr. Usui a rămas la mânăstire, citind sutra-ele în limba lor originală, sanscrita. Deşi a găsit texte ce descriau metoda de vindecare, lui îi lipseau încă o serie de informaţii care i-ar fi permis să activeze energia şi să o aplice personal.

În consecinţă, a plecat în Tibet, pentru a citi manuscrisele ce documentau călătoria Sfântului Isa, considerat de unii a fi chiar Iisus, dar s-a întors la mânăstirea zen fără să fi găsit răspunsurile pe care le căuta. Stareţul l-a încurajat să îşi continue căutarea şi i-a recomandat să se izoleze pe un munte, să ţină post şi să mediteze timp de 21 de zile, o practică obişnuită în rândul călugărilor.

Dr. Usui a ales Muntele Kurama şi a adunat 21 de pietre, pentru a-i servi drept calendar. În zorii celei de-a 21-a zile, el a luat ultima piatră şi s-a rugat să primească răspunsul căutat. În acel moment a văzut o lumină care cobora asupra lui din cer. Aceasta l-a lovit în punctul din mijlocul frunţii, locul corespondent al celui de-al treilea ochi. Dr. Usui a văzut o lumină colorată în toate nuanţele curcubeului, iar în mijlocul ei i-au apărut simbolurile Reiki. Cu această ocazie, el a primit informaţii despre fiecare în parte, inclusiv cum pot fi folosite ele pentru activarea energiei Reiki.

Lotus Sutra şi alte cărţi în limba sanscrită descriu procesul de vindecare cu ajutorul energiei, dar nu oferă informaţii referitoare la activarea acesteia şi la modalităţile de folosire corectă a ei.

Fericit că şi-a primit în sfârşit răspunsul, dr. Usui a coborât de pe munte, dar s-a înţepat la un deget. Spre uimirea lui, sângerarea a încetat după numai câteva minute, iar rana i s-a vindecat.

Scopul poveştii

În continuare, legenda descrie alte miracole vindecătoare, dar şi lucrul lui Mikao Usui în Cartierul Cerşetorilor din Tokyo. Această parte are un corespondent istoric, căci Usui a lucrat într-adevăr cu oamenii după marele cutremur din Japonia din anul 1923. Takata a creat practic o parabolă pornind de la adevărul istoric, cu scopul de a-şi impresiona adepţii de care avea nevoie pentru a-i plăti cursurile şi tratamentele. De aceea, ea a creat o poveste potrivit căreia cerşetorii care au primit tratament, dar nu au plătit pentru el, nu s-au vindecat. Cu această ocazie, Usui şi-a dat seama că trebuia să existe un schimb de energie într-o formă sau alta pentru ca procesul de vindecare să poată avea loc. Societatea în care trăim acceptă pe scară largă banii ca o formă de energie în schimbul serviciilor. Există însă şi alte modalităţi de schimb, cum ar fi barterul. Deşi incorectă, povestea lui Takata a atras mii de oameni care au venit să înveţe Reiki, şi le-a oferit o perspectivă asupra tradiţiei care nu ar fi fost posibilă fără această poveste. Înainte de toate, povestea ne transmite un crâmpei din „inspiraţia divină” pe care a avut-o Mikao Usui şi care l-a determinat pe acesta să creeze un sistem de vindecare şi o practică spirituală ce le oferă practicanţilor tot ce au nevoie pentru a duce o viaţă mai împlinită.

Reiki în zilele noastre

Reiki s-a răspândit ca fulgerul de-a lungul şi de-a latul globului. De-a lungul acestei călătorii de la est către vest, el a evoluat pentru a satisface din ce în ce mai bine nevoile oamenilor foarte diferiţi care îl practicau.

Reiki în Occident, în zilele noastre

Perspectiva asupra sistemului Reiki aşa cum îl cunoaştem astăzi s-a schimbat în ultimii 10-15 ani. Acest lucru se datorează în mare măsură cercetărilor făcute de trei oameni: Arjava Petter, Bronwen Stiene şi Frans Stiene. Aceşti trei maeştri de Reiki şi-au dedicat viaţa redescoperirii sistemului Reiki predat la origini de Mikao Usui în Japonia. Alţi oameni care au contribuit la lărgirea perspectivei practicanţilor Reiki din Occident asupra sistemului Reiki au fost o serie de maeştri japonezi, îndeosebi Hiroshi Doi, care au împărtăşit principiile practicii Reiki în acord cu sistemul Usui Reiki Ryôhô Gakkai, organizaţia înfiinţată de Mikao Usui în anul 1922 (vezi pagina 33) cu scopul de a răspândi practica Reiki în Japonia.

Există numeroşi maeştri şi autori care au scris despre Reiki, în afara celor menţionaţi mai sus, şi care au contribuit la rândul lor la mai buna înţelegere a acestui sistem. Fiecare a adăugat o dimensiune nouă perspectivei noastre asupra acestei practici şi a potenţialului acestui sistem holistic, oferindu-ne informaţii suplimentare despre viaţa lui Mikao Usui şi despre originile sistemului, motiv pentru care le datorăm recunoştinţa noastră.

Inaccesibilitatea culturii japoneze în Occident, datorată în parte barierei lingvistice şi în parte obiceiurilor culturale extrem de diferite (îndeosebi celor referitoare la practicile considerate sacre) a îngreunat mult obţinerea de informaţii din afară. Cu atât mai mult le datorăm occidentalilor care au locuit în Japonia şi japonezilor dispuşi să vină în Occident şi să ne îmbogăţească tuturor cunoaşterea.

Cum ne referim la Reiki

Până recent, în Occident s-a vorbit despre Reiki ca despre un sistem, dar în realitate acest termen se referă la energia pe care o transmite practicantul. De aceea, atunci când vorbim despre originile Reiki, noi ne referim de fapt la originile metodelor de folosire a acestei energii. Prin urmare, mai corect ar fi să vorbim despre „sistemul Reiki.” Totuşi, pentru a face această carte mai accesibilă şi pentru că toată lumea cunoaşte acest sistem sub numele de Reiki, îi vom spune şi noi la fel în paginile care urmează.


Mai mulţi maeştri din Occident şi-au dedicat viaţa îmbogăţirii cunoaşterii noastre referitoare la practicarea Reiki în Japonia, scop în care au adus în Vest maeştri japonezi pentru a vorbi despre această practică.

Reiki în Japonia, în zilele noastre

Când Reiki a început să se răspândească spre vest, nu se ştia aproape nimic despre ceea ce se întâmpla la acea vreme în Japonia. Nimeni nu auzise de vreun maestru japonez, şi multă lume a crezut că Reiki a murit odată cu Chujiro Hayashi (maestrul care a contribuit cel mai mult la răspândirea Reiki în Occident), chiar dacă acesta i-a transmis sistemul lui Hawayo Takata.

Din fericire, se ştie astăzi că nu a fost cazul. Este adevărat că impactul războiului asupra Japoniei a determinat intrarea Reiki într-un con de penumbră, silindu-i pe maeştrii acestui sistem să păstreze o anumită anonimitate. Acest lucru este de înţeles, căci Japonia se afla în plin proces de transformare într-o naţiune industrială, care a condus la un declin al interesului faţă de spiritualitate în rândul noilor generaţii, la fel cum s-a întâmplat şi în Occident de altfel.

Totuşi, pe măsură ce Reiki a început să se răspândească în Occident, era doar o chestiune de timp până când maeştrii din aceste ţări aveau să devină curioşi să afle ce se întâmplă cu sistemul lor în ţara lui de origine. La această curiozitate se adăuga şi dorinţa de a afla mai multe despre învăţăturile originale. Toate acestea au condus la o resuscitare a Reiki în Japonia, stilul occidental fiind însă practicat mai mult (în mod ironic) decât învăţăturile originale ale Usui Reiki Ryôhô Gakkai, care a rămas în continuare o societate extrem de privată (vezi pagina 33).

Schimbul de informaţii

Unul din primii maeştri care a început să exploreze ce se întâmpla a fost Mieko Mitsui, o maestră de Reiki japoneză care trăia în Statele Unite. Având avantajul că vorbea limba ţării, ea s-a întors în Japonia, aducând cu ea versiunea de Reiki pe care o cunoştea. Alţi maeştri au călcat mai târziu pe urmele lui Mieko Mitsui, continuând să impună stilul occidental de a practica Reiki în Japonia, şi ceea ce este mai important, continuând să descopere ce se întâmpla în această ţară de la moartea lui Mikao Usui. Aşa cum era de aşteptat, au existat surprize şi revelaţii de ambele părţi.

Practicanţii japonezi pregătiţi de Usui şi aflaţi încă în viaţă au trăit surpriza de a descoperi că Reiki părăsise Japonia, fiind la ora actuală un sistem practicat pe scară largă de oameni din aproape toate ţările globului. La rândul lor, occidentalii au trăit revelaţia că Reiki era practicat în continuare în Japonia în forma lui originală, predată de Usui.


În Japonia, Reiki este practicat în forma lui originală, predată de Usui. Cu toate acestea, stilul occidental devine din ce în ce mai popular.

Reiki în secolul XXI

Spre sfârşitul anilor 90, în lumea Reiki a apărut un conflict care a făcut ravagii. La acea vreme mi s-a părut că această practică ce a atras atâţia oameni din toate categoriile sociale tocmai datorită simplităţii ei se transforma într-un câmp de luptă sectar asociat cu religia organizată. Adepţii erau instruiţi prin scrisori de către maeştrii lor ce să facă, iar Internetul era inundat de argumente pro şi contra. Bătălia care s-a dat atunci a fost dusă de tradiţionalişti împotriva independenţilor.

Aşa cum se întâmplă frecvent, facţiunea care se identifica drept tradiţionalistă a ajuns la concluzia că era singura care preda „adevăratul” Reiki. Orice altă învăţătură era greşită. Unul din principalele motive de dispută a fost publicarea cărţii lui Diane Stein, Reiki pentru toţi, care dezvăluia simbolurile Reiki, lucru anatemizat de membrii Alianţei Reiki, organizaţia condusă de nepoata lui Hawayo Takata, Phyllis Lei Furumoto, care şi-a dat demisia din Alianţă în anul 1992.

Diversitatea naturală

Privind retrospectiv, ne putem da astăzi seama că au existat dintotdeauna diferenţe între metodele de predare a Reiki. În Japonia, sistemul lui Chujiro Hayashi nu era nici pe departe identic cu al lui Usui. La ora actuală au apărut şi alte variante alături de sistemul original Usui Reiki Ryôhô Gakkai (vezi pagina 33). În lume există nenumărate şcoli de Reiki, precum şi derivate ale acestora, precum Seichem.

În Occident, când adepţii lui Hawayo Takata s-au întâlnit ca să discute ce învăţături au primit şi cum să predea în continuare Reiki, ei au descoperit că maestra i-a învăţat tehnici diferite, inclusiv simboluri diferite. Acest lucru nu este deloc surprinzător dacă ţinem seama că a existat o diferenţă de 30 de ani între momentul în care doamna Takata a devenit maestră şi cursurile pe care le-a predat mai târziu, dar şi de faptul că niciun maestru nu avea voie să deseneze pe hârtie simbolurile Reiki. Acestea trebuiau desenate exclusiv din memorie.


În anii 90, membrii în viaţă ai asociaţiei originale au fost surprinşi să descopere că Reiki părăsise Japonia şi că era practicat în întreaga lume.

Simte energia

Faptul că Mikao Usui a creat o metodă simplă de accesare şi de folosire a energiei Reiki nu înseamnă neapărat că nu mai pot exista şi alte metode. Orice cale este menită să evolueze. Singurul lucru care contează este accesul la energie, nu metoda folosită. Ştiu că nu toţi oamenii vor fi de acord cu mine, dar experienţa ne-a învăţat că Reiki funcţionează indiferent de forma în care este predat. După părerea mea, afirmaţia că o metodă sau o învăţătură funcţionează mai bine decât altele se împotriveşte chiar spiritului Reiki. Cine suntem noi ca să facem astfel de afirmaţii? Fiecare practicant consideră că metoda sa este cea mai adecvată pentru el. Toţi oamenii au propria lor cale şi dreptul de a fi respectaţi pentru că au ales-o. lucrul cel mai important este ca Reiki să continue să fie predat şi practicat în spiritul toleranţei şi al iubirii, purtându-i lui Mikao Usui o recunoştinţă vie pentru că a oferit lumii acest dar.

Eleanor McKenzie

 dr1
 
 
hofigal
hcomplet
 ....................................................................

 

Ov
 

psihoterapie homeopatie

 
 certuri
  
 ------------------------------------------------- 
 de ce
 
anxietate 12
 
Ayurveda cabinet
 
 
 
 
 

    

logo

   
  pulbere de iarba
 
 

 

hofigal

  

helminon

SEO