Home | Contact
Copyright © 2007- 2009 www.universulterapiilor.ro
Toate drepturile rezervate.
WebDesign by Oros Robert
Atunci când o persoană merge la un terapeut ce foloseste Qigong-ul pentru a trata, el trebuie să aibă capacitate de întegere si să facă ceea ce îi indică terapeutul. Dacă acesta îi spune de exemplu să facă un exercitiu, bolnavul trebuie neapărat să facă acel exercitiu, pentru că în momentul practicii el va putea primi puterea pe care terapeutul i-o transmite. Aici trebuie făcută o paranteză pentru a spune că în Qigong tratamentele se fac uneori si de la distantă. Se poate întâmpla ca terapeutul să încarce un obiect si să-l dea celui bolnav indicându-i acestuia o anumită actiune legată de obiectul respectiv. În momentul în care pacientul va executa acea actiune, puterea cu care a fost încărcat obiectul va ajunge în interiorul celui bolnav si va actiona.
Pe de altă parte pacientul nu trebuie să considere că îndepărtarea afectiunii este sarcina exclusivă a terapeutului. Pacientul este asemenea unui televizor. Pentru ca emisiunea să fie receptionată trebuie ca în primul rând televizorul să fie aprins. În al doilea rând trebuie ca televizorul să fie pus pe canalul pe care se transmite emisiunea si canalul să fie bine prins. De aceea, pe durata tratamentului pacientul trebuie să se relaxeze, să intre într-o stare de receptivitate, să-si urmărească senzatiile care-i apar în corp. Atunci când începe tratamentul, după ce se relaxează, pacientul îsi va stabili următorul lucru în mental: "Voi primi toate semnalele pe care terapeutul mi le transmite". El trebuie să aibă respect fată de terapeut. Indiferent care este pozitia socială a pacientului, indiferent de starea sa financiară sau de nivelul său profesional, atunci când merge la un astfel de terapeut, bolnavul va trebui să-l vadă pe terapeut ca pe un om ce îl poate ajuta, care-l poate învăta ceva. Dacă însă pacientul se gândeste: "Eu sunt un om important, sunt profesor universitar (sau senator sau chiar ministru), terapeutul trebuie să mă vindece, o să-i atrag atentia să-si dea toată silinta!", atunci rezultatele vor fi foarte slabe. De ce? Pentru că cel bolnav nu va avea stare de receptivitate, de respect fată de terapeut si semnalele terapeutului vor pătrunde mult mai greu în corpul suferindului.
Se întâmplă deseori ca terapeutii să nu aibă rezultate asa de bune atunci când îi tratează pe cei din familia lor. Explicatia este un pic asemănătoare. Cel bolnav se gândeste: "Cumnatul meu (sau sotul s.a.m.d.) trebuie să mă vindece". În timp ce pacientul face un efort si merge până la cabinet, cheltuieste niste bani pentru care a muncit (deci s-a decis să întreprindă o actiune în urma căreia speră aparitia unui rezultat), cel de acasă nu face nici un efort. Ba chiar consumă timpul terapeutului, care ar trebui să practice, sau să mănânce, sau să se odihnească. Prin această atitudine cel bolnav nu va reusi să intre într-o stare de receptivitate, rezultatele vor fi mai slabe. Pentru ca rezultatele să fie bune este deci necesar ca si pacientul să actioneze, alături de terapeut, chiar ar fi de dorit ca pacientul să aibă aceeasi reprezentare mentală cu cea a terapeutului.
