"Odată Yin - odată Yang, numim aceasta Cale"
Tratatul Transformarilor (Yijing)
De fiecare data când ne pregatim sa practicam, gândurile noastre se îndreapta spre Maestru, multumindu-i pentru ceea ce ne-a învatat, pentru transformarile pe care le-a declansat în interiorul nostru, pentru faptul ca exista.
Maestrul este Calea pe care pasim, este poarta catre tot ce este mai minunat. El face parte din fiinta noastra, este perfectiunea dinlauntrul nostru.
Compasiunea si puritatea Maestrului sunt cele care ne ajuta mereu si mereu atunci când ne ratacim în cautarea noastra. Iubirea lui este desavârsita pentru ca el este desavârsit. Maestrul se afla dincolo de Yin si de Yang, el este mereu în centrul osiei ce învârte Roata Yin-ului si a Yang-ului.
DISCIPOLUL SI MAESTRUL
"Atunci când vede Calea, omul superior o urmeaza,
Omul mediu - când o urmeaza când o paraseste,
Omul inferior râde de ea; pentru ca acesta râde - de aceea Calea exista."
Tratatul Caii si al Virtutii (Daodejing) - Lao Zi
Discipolul este cel care a auzit chemarea Caii, în care aspiratia s-a trezit iar sunetul ei este asurzitor. Sinceritatea sa îi permite sa-si modeleze necontenit caracterul, sa "puna accentul pe morala, sa aiba morala, sa contemple morala". El întelege importanta învataturii si a învatatorului.
Chiar si atunci când este testat, când aparent Maestrul este nemultumit de nivelul sau, discipolul continua ascultarea, persevereaza în practica. Ascultarea discipolului îsi are radacinile în credinta sa, în folosirea sufletului pentru a întelege. El stie ca mintea si lumea materiala sunt numai aparenta lucrurilor.
Cultivând detasarea, discipolul accepta în egala masura schimbarile Cerului si ale Pamântului. El reuseste sa-si goleasca inima de "eu-ul" sau, obtinând în acest fel un caracter luminos, asemenea celui al focului.
Atingând acest nivel, discipolul este pregatit pentru actiunile corecte, el întelege în ce consta efortul corect si are puterea de a persevera în el. Acum Maestrul va deschide poarta spre întelepciune, sustinându-l pe discipol în practica sa.
Sufletul cautatorului este cel al unui discipol. El cauta necontenit Adevarul. Pe tot acest drum el are parte de greutati si de ajutor. Dincolo de aparente, ghidarea Maestrului - stiut sau nestiut - este cea care are o semnificatie aparte. Maestrul este puntea dintre Adevar si realitatea cautatorului. Prin el se manifesta ajutorul acordat discipolului, într-o modalitate în care acesta are sansa de a-l percepe, însa nu într-un mod direct.
In continuare, pentru a avea o idee mai clara despre felul în care decurge relatia dintre un maestru si discipolul sau voi reda începutul relatiei pe care Di Yu Ming a avut-o (copil fiind) cu unul dintre maestrii sai, asa cum o povesteste el însusi:
Al treilea maestru a fost cel care m-a initiat în "Palma celor opt trigrame" (Bagua zhang).
El m-a pus sa ma duc la ora 5 dimineata în parc pentru a exersa. Când m-am întors acasa, le-am spus parintilor: "Maestrul a spus sa merg în parc la 5 dimineata".
Ei mi-au spus ca în trecut a trait un om deosebit ce a întâlnit odata un nemuritor. Nemuritorul l-a chemat noaptea sa vina sa exerseze. El nu a dormit toata noaptea si la ora fixata s-a dus sa-l întâlneasca pe nemuritor. Trei zile la rând nemuritorul nu a venit. Dar vazând sinceritatea celuilalt, a patra zi nemuritorul s-a dus la întâlnire si a început initierea.
De aceea, parintii mi-au spus ca trebuie sa ma trezesc devreme pentru a fi la ora stabilitaîn parc. Eu am spus ca ma voi trezi la ora trei. Dar parintii au spus ca la ora trei va trebui sa fiu acolo sa-mi astept maestrul.
Seara, la sapte si jumatate, la o ora dupa masa, am început sa practic. Am exersat pâna la zece si jumatate, dupa care m-am culcat. La ora trei noaptea, mama m-a trezit: "E ora trei, scoala-te repede, ai uitat de ceea ce trebuie sa faci?!" M-am trezit imediat si mi-am dat cu apa rece pe fata.
La plecare, tatal meu mi-a dat un baston si mi-a spus sa am grija pe drum. In prima zi mi-a fost foarte frica tot drumul. Aveam senzatia ca sunt mereu urmarit. La un moment dat m-am întors si am lovit cu putere cu bastonul. Dar nu era nimeni. Nu a fost usor sa ajung la locul stabilit pentru exersare.
Odata ajuns, am vazut ca acolo nu era nimeni. Maestrul nu venise, asa ca m-am asezat pe o movilita. Lucrul ciudat a fost ca palmele mele s-au asezat spontan pe abdomenul inferior, în dreptul "câmpului de cinabru inferior" (Xia dantian). Destul de repede am simtit o sfera de foc. Nu stiam daca se afla în palme sau în interiorul abdomenului. Inainte, nici unul din maestrii nu ma învatasera despre sfera de foc, asa ca mi-am spus sa fiu atent la ea. Dupa cinci minute întregul corp se încalzise de parca ar fi luat foc. In acea perioada a anului era destul de frig. Noaptea trebuia sa te îmbraci mult mai gros decât ziua. Localnicii purtau chiar palton. Dar eu stateam acolo si maîncalzisem tot; chiar începusem sa transpir. La un moment dat am avut senzatia de plutire, am avut viziunea plutirii în înaltul Cerului, am vazut Bodhisattva si Budha, un palat si mai multi munti. Am vazut totul ca si cum ar fi fost un film. Ulterior am ajuns în Hainan si am vazut în realitate muntii pe care i-am vazut în acea noapte, copil fiind.
Foarte ciudat! Stând în acea noapte în parc, m-am simtit foarte bine. Atunci nu stiam însa ca exersez. Peste câteva momente cineva a vorbit si m-am trezit. Am deschis ochii si am vazut ca deja s-a luminat. Alaturi erau câtiva practicanti de arte martiale, ale caror voci m-au trezit. Toti se mirau de atitudinea baietelului care statea cu ochii închisi. Fiind ora sase si nevazându-l pe maestru, am plecat acasa.
Ajuns acolo am vorbit cu parintii. Mama mi-a spus imediat ca totul este asemenea povestirii pe care mi-o spusese seara trecuta. "Trebuie sa astepti trei zile"! mi-a zis.
Eu am asteptat cinci zile si de-abia în a sasea zi maestrul a venit. Vazându-l, am simtit cum mi se urca sângele la cap:
"Maestrul a spus ceva si nu s-a tinut de cuvânt. Eu am venit zi de zi de la ora trei noaptea pentru a te întâlni!"
Maestrul m-a întrebat:
"Ti-a fost frig?"
Am raspuns ca nu.
"Te-am asteptat câteva zile sa vii sa-mi transmiti învatatura ta. De ce nu ai venit?", l-am mai întrebat.
"Cum nu te-am initiat?! Nu ai stat pe movilita asta?"
"Ba da!", i-am raspuns.
"Si nu ai avut senzatia unei sfere de foc în interiorul abdomenului?"
"Ba da!"
"Si nu s-a extins focul catre întregul corp si ai început sa transpiri?"
"Ba da!"
"Ei, acesta a fost modul în care eu te-am initiat!"
In acel moment nu am putut sa nu ma gândesc la cât de misterios este maestrul meu. Atunci l-am salutat drept maestru si l-am rugat sa ma accepte."
Aici trebuie înteleasa distinctia dintre elev si discipol. Foarte multi fac aceasta distinctie prin prisma relatiei exterioare maestru - discipol. In realitate este vorba de transformarea ce are loc în elev, aducându-l la gradul de discipol. Discipolul este elevul ce a reusit sa se desprinda de "eu-ul" sau, sa treaca dincolo de "umbrele" mintii, de realitatea acesteia. Acum el este pregatit cu adevarat sa înteleaga "semnele" Adevarului, ce îi parvin prin intermediul Maestrului.
Toata aceasta transformare îi va permite aspirantului sa devina discipolul unui Maestru.
MAESTRUL SI "CALEA CERULUI"
Dar Maestrul nu este neaparat o persoana. Maestrul - omul este perceptia comuna a celor a caror constiinta nu poate depasi nivelul constiintei materiale. Ei nu reusesc sa înteleaga si sa se deschida decât în fata aspectelor materiale. De aceea ei au nevoie de un Maestru în carne si oase. Incercând sa-i ajute pe cei ce se afla la acest nivel, unul dintre maestrii de Qigong (Yan Xin) a spus:
"Atunci când gândim la un maestru ar trebui sa fim atenti daca nu cumva el este firul de iarba, batrânica ce trece prin fata portii, vaca ce paste linistita pe o pajiste, s.a.m.d."
Menirea acestor vorbe este de a îndrepta atentia practicantilor dincolo de aparente, catre interiorul fiintei, pentru a urmari trairile ce apar în diferite situatii. Astfel, ei vor face un pas înainte, depasind întelegerea comuna a existentei materiale.
Pentru cei care au reusit sa se înalte, ajungând undeva între Cer si Pamânt, Maestrul va fi mult mai mult decât o persoana. Coborârea Cerului, pentru a acorda gratia sa, va fi felul în care Maestrul se va revela unor astfel de oameni.
Cerul are grija de toate fapturile, coborându-se spre acestea. Dar el nu poate fi perceput decât de cei ce reusesc sa urce în întâmpinarea sa. Pentru fiintele Pamântului, ce pastreaza constiinta materialitatii ca certitudine a existentei lor, nici un "semn", nici un fel de minune nu este suficienta pentru le determina o schimbare în felul lor de a fi. Istoria a demonstrat din plin acest lucru!
Drept urmare se spune ca Maestrul este cel ce cauta discipolul si nu invers. Cerul coboara necontenit spre toate creaturile imprimându-le impulsul de a-si descoperi natura lor interioara, de a-si gasi drumul în viata. Dupa care urmeaza o perioada de asteptare, de retragere, în care Cerul nu mai poate fi simtit. El ne lasa sa alegem modul de a reactiona la ajutorul sau.
De aceea "sfintii întelepti de odinioara" au spus:
"Odata Yin - odata Yang, numim aceasta Cale".
Despre ce Cale este oare vorba? Evident despre Calea Cerului. Caile autentice sunt cele ce-si asuma modul de manifestare a Cerului, pastrând alternanta Yin-ului si a Yang-ului. La început, practicantul percepe Yin-ul si Yang-ul prin prisma felului sau de a cunoaste, adica la nivelul material. El foloseste manifestarile Yin-Yang la nivel corporal. Dupa o perioada de exersare, practicantul va trai Yin-ul si Yang-ul la nivelul energiei. Drumul îl duce înainte. Pe masura ce exerseaza, capacitatea sa de cunoastere se schimba. Atingând întelepciunea, el îsi va asuma ritmurile Naturii (interioare si exterioare) si va actiona în conformitate cu acestea. In timp, practicantul va reusi sa traiasca realitatea Yang-ului si a Yin-ului la nivelul constiintei sale, pentru a intra apoi în meditatie, fiintând dincolo de Yin si de Yang, în spatiul si timpul spiritual, la originea lucrurilor.
Acum puntea a fost construita. Idealul contopirii interiorului si a exteriorului a fost atins. Practicantul îsi va îndrepta atentia asupra Maestrului multumindu-i pentru gratia sa, pentru sprijinul acordat.
Cezar Culda