Somnul din templu. Acesta are la baza faptul singular ca, la magii egipteni si în general în civilizatiile vechi, întelepciunea preotilor era legata indisolubil de arta vindecarii si de sanatate. Oamenii din epoca noastra nu au decât o foarte vaga idee asupra raporturilor strânse care existau odinioara între întelepciune si sanatate, între cunoastere si arta vindecarii.
Stiinta spirituala are misiunea de a reda omenirii simtul spiritual care stabileste o legatura între întelepciune si sanatate. Sa ne reamintim faptele expuse în conferinta precedenta, sa evocam imaginea antica la care ne-a trimis tabloul Fecioarei cu pruncul, asa cum a pictat-o Rafael pentru Capela Sixtina - cea a lui Isis cu Horus copil. Sa ne amintim inscriptia din templul sau: „Eu sunt cea care a fost, este si va fi; nici un muritor nu-mi poate ridica valul". Exista o relatie misterioasa între aceasta zeita si arta vindecarii, în care ea îi initia pe preotii egipteni. Din ultimele perioade ale acestei antichitati ne parvine o relatare aparte asupra lui Isis: în momentele pe care Isis le petrecea printre nemuritori, ea se interesa îndeosebi de sanatatea oamenilor si de arta vindecarii.
Sa dam în câteva cuvinte o imagine a somnului din templu, care se numara printre remediile preotilor egipteni. În acele vremuri, cel care suferea de unele tulburari ale sanatatii nu era tratat cu remedii exterioare; nu existau decât foarte putine astfel de remedii si se foloseau foarte rar. Cel mai adesea bolnavul era dus în templu, unde era adormit. Nu era un somn obisnuit, ci un somn somnambulic atât de profund încât bolnavul putea avea nu numai vise haotice, ci adevarate viziuni. În timpul somnului el percepea formele eterice din lumea spirituala si magii cunosteau arta de a actiona asupra acelor viziuni; ei puteau sa le ghideze si sa le dirijeze. Sa ne închipuim un bolnav cufundat în somn, cu magul vindecator alaturi. De cum adormea bolnavul, adica de cum patrundea într-o lume a formelor eterice, preotul dirija acel somn prin puterile care îi erau conferite prin initiere, si care nu au putut fi obtinute decât în acele timpuri îndepartate când se întâlneau conditii de existenta care acum sunt foarte rare, daca nu chiar cu totul disparute. Magul modela viziunile si fiintele eterice în asa fel încât, ca prin farmec, celui adormit i se aratau fiinte pe care atlantul le considerase zeitati. Aceste forme divine s-au pastrat în amintirea diverselor popoare, regasindu-se de exemplu în mitologiile nordice, germanice si grecesti; dintre ele, cele care sunt legate de principiul oricarei vindecari erau aduse înaintea sufletului celui adormit. Daca omul si-ar fi pastrat treaza starea de constienta n-ar fi fost niciodata posibil ca aceste forte sa fie determinate sa actioneze asupra lui. Preotii dirijau însa aceste vise în asa fel încât în ele patrundeau forte puternice, care armonizau si ordonau corpul ale carui forte vitale erau în dizarmonie si dezordine. Acest lucru nu era posibil decât prin atenuarea constientei de sine.
Somnul din templu avea deci o importanta foarte reala. Acum vedem, de asemenea, de ce influenta terapeutica a magilor era legata de o întelepciune pe care nu o puteau primi decât prin initiere. Aceasta legatura reiese foarte clar. Într-adevar magii erau aceia care, redesteptând în ei vechea privire care patrundea în lumile superioare, posedau prin întelepciunea lor fortele care se revarsa din lumea spirituala unde spiritul actioneaza asupra spiritului. Astfel dobândeau puterea de a actiona prin spirit asupra spiritului, si întelepciunea era legata intim de viata sanatoasa a corpului.
În vremurile vechi, aceasta înaltare spre lumea spirituala avea în vedere si un principiu al sanatatii; ar fi bine ca oamenii sa poata sa înteleaga din nou acest adevar; atunci ar fi constienti de marea misiune a Antroposofiei. Ce alta misiune poate avea decât cea de a conduce pe oameni spre lumile spirituale, pentru ca sa poata contempla sferele de unde s-au coborât. Desigur, în viitor nu se va mai impune necesitatea somnului somnambulic - constienta de sine va ramâne intacta; totusi forta intensa a spiritului va actiona asupra naturii umane; posedarea întelepciunii si contemplarea lumilor superioare vor da din nou naturii umane sanatate si armonie.
În prezent, aceasta relatie dintre spirit si principiile terapeutice este atât de ascunsa încât cei care nu sunt într-un fel sau altul initiati în profunda întelepciune a misterelor nu pot sa o conceapa: ei nu pot percepe faptele subtile care îi înconjoara. Dar cel a carui privire nu este atât de superficiala stie ca vindecarea depinde de conditii foarte profunde.
