Iata ce spune Napoleon Hill despre teama de a fi criticat in cartea sa "De la IDEE la BANI":
„Nimeni nu poate spune cu exactitate cum a ajuns omul sa aiba aceasta frica, insa un lucru este sigur – o are intr-o forma extrem de dezvoltata.
Autorul, care nu este nici umorist, nici profet, inclina sa atribuie teama de critica acelei parti pe care omul a mostenit-o de la natura, care il indeamna nu doar sa ia bunurile si averile aproapelui, dar si sa isi justifice actiunile prin criticarea caracterului aproapelui sau. Este bine-cunoscut faptul ca un hot il va critica pe omul de la care fura – politicienii cauta sa obtina functii nu prin afisarea propriilor virtutii si calificari, ci prin incercarea de a-si denigra contracandidatii.
Producatorii de imbracaminte profita din plin de pe urma acestei temeri cu care a fost blestemata omenirea. În fiecare sezon, moda se schimba. Cine stabileste aceste tendinte? Cu siguranta, nu cumparatorii de haine, ci producatorii. De ce schimba moda atat de des? Raspunsul este evident. Doar asa se pot vinde mai multe haine.
Din acelasi motiv, si producatorii de automobile schimba stilurile modelelor auto in fiecare sezon. Nimeni nu vrea sa conduca un automobil care nu este de ultima moda.
Teama de critica ii rapeste omului initiativa, ii distruge imaginatia, ii limiteaza individualitatea, ii rapeste increderea in sine si il doboara din multe puncte de vedere. Adesea, parintii isi prejudiciaza ireparabil copiii prin critica.
Critica este acel tip de serviciu de care toata lumea beneficiaza prea mult. Toata lumea are parte de ea gratis. Adesea, rudele cele mai apropiate sunt cei mai de temut critici. Crearea complexelor de inferioritate in mintea copilului, prin critici nefondate, ar trebui recunoscuta drept crima, pentru oricare parinte. Angajatorii care inteleg natura umana scot ce este mai bun din oameni, nu prin critici, ci prin sugestii constructive. Parintii pot ajunge la aceleasi rezultate cu copiii lor. Critica sadeste teama sau resentimentul in sufletul omului.
Aceasta teama este aproape la fel de mare ca teama de saracie, iar efectele ei sunt la fel de dezastruoase pentru realizarile personale, mai ales ca aceasta teama distruge initiativa si descurajeaza folosirea imaginatiei. Principalele simptome ale ei sunt:
1. Constiinta de sine. Exprimata, in general, prin nervozitate, timiditate in conversatie si in contactul cu strainii, miscari ciudate ale mainilor si ale membrelor, rotirea ochilor.
2. Lipsa stabilitatii. Exprimata prin lipsa controlului vocii, nervozitate in prezenta altora, tinuta neglijenta a corpului, memorie slaba.
3. Personalitatea. Lipsa de fermitate in luarea deciziilor, lipsa sarmului personal si a abilitatii de exprimare concisa a opiniilor. Obiceiul de a va feri de dificultati, in loc sa le infruntati direct. Obiceiul de a fi de acord cu ceilalti, fara a le examina atent parerile.
4. Complexul de inferioritate. Obiceiul de a va exprima aprobarea, verbal sau prin actiuni, ca mijloc de acoperire a unui sentiment de inferioritate. Folosirea unor „cuvinte mari” pentru a-i impresiona pe ceilalti (adesea fara sa cunoasteti adevarata semnificatie a cuvintelor). Imitarea altor persoane in maniera de a se imbraca, de a vorbi si de a se purta. Laudarea cu realizari imaginare. Aceasta da uneori aparenta unui sentiment de superioritate.
5. Extravaganta. Obiceiul de a fi mereu in pas cu moda, cheltuind peste masura, mai mult decat va permite buzunarul.
6. Lipsa initiativei. Esec in imbratisarea oportunitatilor de autodezvoltare, teama de exprimare a opiniilor, lipsa increderii in exprimarea propriilor pareri, raspunsul evaziv la intrebari ale superiorilor, ezitare in comportament si vorbire, deceptie atat in vorbe cat si in fapte.”
