Câştigând experienţă în spaţiul terapiei cognitive, am intenţionat să scriu o carte pentru specialişti. Am renunţat însă, gândindu-mă că ar fi mult mai util să scriu o carte cu adresabilitate largă, în model de roman, în care să descriu şedinţele de psihoterapie cognitivă ale personajului principal al romanului. Astfel, cred că am răspuns atâtor întrebări ale pacienţilor ce mi s-au pus de-a lungul anilor:,,Ce este psihoterapia? Cum se face? Când se face? Ce rost are? O face psihologul sau psihiatrul?
Titlul cărţii ,,Destăinuiri în psihoterapie,, punctează de fapt dialogul psihoterapeutic pe care-l aduce-n prim plan.Trăirile, conflictele intrapsihice, frământările eroinei principale a romanului expuse în actul psihoterapeutic, relevă modelul propriu de interpretare a lor, conform personalităţii ei. Dialogul psihoterapeutic relevă modul, încercările de a se acţiona asupra acestui model interpretativ personal, pentru diminuarea efectului lui depresiv asupra stării afective a eroinei. Prin dialog se produce o reconstrucţie interpretativă în gândire cu efect antidepresiv. Acţiunea romanului nu este fictivă. Ea a fost brodată pe istoria reală a vieţii unui cuplu, având însă un adaos imaginativ substanţial, pentru a puncta dialogurile psihoterapeutice dar şi pentru a conferi o notă atractivă romanului. Ea contează mult în percepţia esenţei: dialogul psihoterapeutic.
Dr.Rodica Jeican
