Unul dintre scopurile esenţiale ale acestei cărţi este cel de a-l familiariza pe cititor cu formele „singurătății” şi mai ales cu cauzele care le generează. Învăţând să facă distincţie între singurătatea impusă şi cea de bunăvoie, între singurătatea fizică, legată de situaţia exterioară obiectivă, şi singurătatea sufletească, atunci când omul se simte singur independent de prezenţa sau absenţa celor apropiaţi, cunoscând factorii care influenţează modul în care este percepută şi trăită singurătatea, cititorul îşi va putea schimba atitudinea faţă de propria singurătate şi de oamenii singuri pe care îi întâlneşte în calea vieţii sale.
Atitudinea omului faţă de propria singurătate e un criteriu clar de maturitate psihologică.
Cu cât este mai matură personalitatea, cu atât este mai profundă şi mai bine conştientizată atitudinea faţă de viaţă, cu atât sunt mai puţine întrebările de genul: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?”. Acceptarea vieţii în toată deplinătatea ei îi oferă omului un etalon şi o perspectivă prin care toate componentele vieţii își au locul și rostul lor. Inclusiv singurătatea.
Evitând o abordare de tip algoritmic, oferim anumite recomandări care-l vor ajuta pe cititor să interpreteze obiectiv problemele singurătăţii, să identifice repere pentru propriile căutări şi să exploreze potențialul benefic și creator al singurătății.
